"Ca tot studentul din provincie venit la Timisoara, am avut si eu aici o casa a mea. Unde mergeam martea, seara, de la 18, din doua-n doua saptamani. Ba cateodata si mai des. Un pahar de apa gaseam acolo intotdeauna, cateodata si unul cu suc. Berea - dupa. Si dupa colt. Mai erau acolo, la casa, oameni priceputi in ale literaturii, scriitori sau cititori. Or, ascultatori. Fani. Unii celebri, altii in curs de a deveni. Unii citeau din ceea ce scrisesera, ceilalti discutau despre cele auzite. Altii doar se uitau. Uneori din cuvinte ieseau "scantei". Atunci era cel mai hot."

Asa isi aminteste Robert Serban, scriitorul care reuseste sa intre cu "a cincea roata" in istoria emisiunilor culturale, de inceputurile sale la cenaclul literar Pavel Dan - cenaclu batran cat Casa Studentilor, obosit si insetat in acelasi timp de proza si poezie bune.

Pentru pomelnicele ce ar putea recomanda munca de cincizeci de ani a cenaclului exista istoria literaturii, iar pentru cei ce vor sa isi inscrie numele acolo exista atelierul de creatie literara Pavel Dan, aflat acum sub indrumarea poetului Eugen Bunaru.

Vad lumea diferit cand inchid ochii. Bucuria mea e cosmica. Suferinta altora ma rapune. De unde sa tai, pana unde sa merg si cand sa ma opresc atunci cand scriu?